Dicţionar de alchimie ilustrat

        Oscilând între o lume ce ţine mai mult de transcendenţă şi lumea noastră reală, alchimia, care la început a fost una singură, s-a scindat în timp: o parte a rămas ancorată în viziuni spiritualiste, mistice, soteriologice, văzând doar în sufletul uman posibilitatea găsirii pietrei filosofale (alchimia sapienţială), iar altă parte a dezvoltat şi îmbinat cunoaşterea empirico-experimentală cu cea raţională (alchimia pragmatică), din care s-au format viitoarele discipline ştiinţifice ale chimiei şi farmaciei.

        În ciuda longevităţii sale şi a spaţiului de extindere, alchimia a avut un caracter ocult, iniţiatic, elitar, fiind aproape întotdeauna la limita dintre licit şi ilicit, temută de oamenii de rând, condamnată de oficialităţi şi de biserică, dar rămânând o preocupare vie chiar şi pentru unele capete incoronate.

        Cu toate luminile şi umbrele ei, din orice perspectivă ar fi abordată, alchimia rămâne însă un incontestabil act de cultură.