Proverbe şi Cugetări sanscrite

Câteva aforisme sanscrite:

        Nimeni nu ţi-e prieten, nimeni nu ţi-e duşman. Prin propria ta purtare faci prieteni din unii şi duşmani din alţii.

        Asociindu-te cu inferiorii, te prosteşti; asociindu-te cu egalii, rămâi acelaşi; asociindu-te cu superiorii, avansezi.

        Fiecare trebuie să fie atent la faptele si gândurile sale. Fiecare să se întrebe în fiecare zi: "Cu cât mă îndepărtez de animale si cu cât mă apropii de oamenii adevăraţi?"

        Bărbaţii au nevoie să înveţe carte pentru a fi deştepţi: femeile sunt deştepte din fire.

        Dacă esti modest, se spune că n-ai fãcut nici o ispravă. Dacă eşti strălucit, se spune că eşti orgolios. Dacă eşti pios, se spune că eşti ipocrit. Dacă eşti puternic, se spune că eşti despot. Dacă eşti tăcut, se spune că eşti ciudat. Dacă eşti blând, se spune că eşti linguşitor. Dacă eşti perseverent, se spune că eşti încăpăţânat. Există oare vreo calitate ce nu poate fi tendenţios interpretată?

        Aşa cum oglinda n-are ce căuta în casa unui orb, tot aşa cărţile n-au cum să-l ajute pe un om fără minte.

        În această carte cu o copertă ca o bijuterie, elegantă şi discretă, veţi găsi înţelepciunea sanscrită - proverbe şi cugetări din cele mai importante opere - Ramayana, Mahabharata, BhagavadGita, Upanişade, Legile lui Manu, Panciatantra...

        Cugetările lui Kalidasa şi Sudraka vor întregi tabloul înţelepciunii indiene care ne poate fi îndrumar de comportare, de evoluţie spirituală.

        Un aforism sanscrit spune că Înţeleptul este acela care se cunoaşte pe sine.
        În concepţia indiană înţelepciunea nu se află în carte, trebuie s-o cauţi în sufletul tãu.
        Ce este înţelepciunea? Cunoaşterea sinelui prin acţiune, ştiinţă sau devoţiune - iubire şi respect - cele trei căi. Mijloace - calm (echilibru), detaşare, spirit de sacrificiu.
        Afirmaţia că înţelepciunea nu se află în carte pare a fi paradoxală în contextul volumului imens al textelor scrise în India antică.
        Explicaţia: atât literatura cât şi arta - fie artele vizuale, fie cele auditive - sunt rezultat al căutării sinelui.
        Ne limităm la literatură. Cărţi de învăţătură - pleonasm în gândirea indiană. Cartea nu poate fi decât îndrumare spre înţelepciune. Literatura avea rol educativ în societatea antică indiană.
        Limba sanscrită este limba divină, sursa de lumină. Atestată ca fiind cea mai nuanţată şi cea mai rafinată dintre toate limbile clasice.
        Căutarea necontenită a eului - încercare de a exprima inexprimabilul - a dus la evoluţia acestei limbi, a acestei gândiri în care lingvistica, logica şi filosofia s-au întrepătruns.
        Întrebarea omului: Ce sunt eu? sau Cine sunt eu? - apare în Rigveda, prima operă literară într-o limbă indo-europeană.
        Datele operelor fiind discutabile, încercăm, în limitele posibilităţilor, să facem o prezentare cronologică, fără să afirmăm datele. Ne orientăm mai mult după temele tratate în operele antice.
        Upanişadele descoperă răspunsul - omul este în acelaşi timp partea şi replica energiei cosmice; conştiinţa umană este una şi aceeaşi cu conştiinţa cosmică.

        Fiind situat în lumea fenomenală, microcosmul nu este conştient de identitatea sa cu macrocosmul.
        Ţinta omului este să-şi cunoască sinele - Atman - conştiinţa individuală şi să descopere identitatea sa cu Brahman - conştiinţa cosmică.