Autor: Alexis Carrel    alte cărți de autor(i) Traducere: Gregorian Bivolaru Data apariţiei: august 2012 Număr de pagini: 179 Format: 13x20 cm ISBN: 978-973-8279-79-7 28,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Puterea extraordinară a rugăciunii către Dumnezeu

        Rugăciunea plină de aspiraţie frenetică şi sinceră către Absolut este în esenţa sa o simultană focalizare a minţii şi o orientare ascendentă a sufletului ce ne înalţă lăuntric şi face cu putinţă accesul în sfera enigmatică a Spiritului, permiţându-ne să intrăm şi să ne menţinem într-o inefabilă stare de rezonanţă ocultă cu Dumnezeu, care este în veşnicie Sursa atotputernică, imaterială, ultimă a întregii Manifestări.

        Fiecare rugăciune sinceră constă, la modul general vorbind, într-o chemare indescriptibilă, într-o plângere în care se amestecă speranţa, într-un strigăt tăcut de ajutor sau o cerere ce este manifestată pe fundalul unei stări de umilinţă.

        În aspectul ei superior şi rodnic, rugăciunea face să apară o contemplaţie senină a Principiului Absolut, imanent şi transcendent, care a făcut să existe aşa cum sunt toate lucrurile şi fiinţele.

În felul acesta apare pentru cel care se roagă o comuniune euforică, tăcută şi rpofundă cu Dumnezeu Tatăl.

        Rugăciunea pură şi sinceră trăită ca o aspiraţie sublimă către Cel Prea Înalt reprezintă un efort simplu şi rodnic al fiinţei umane de a intra şi de a rămâne într-o comunicare directă cu Fiinţa dumnezeiască

        Absolută invizibilă şi creatoare a tot şi a toate cele care există. Această Fiinţă Supremă şi infinită este în realitate Înţelepciune absolută, Omnipotenţă şi Frumuseţe fără de egal.

        Ea este totdeauna Părintele nostru plin de iubire şi totodată este Mântuitorul fiecăruia dintre noi.

        Fiind departe de a consta într-o simplă recitare stereotipă de formulări seci care nu sunt trăite într-un mod intens şi profund, adevărata rugăciune face să apară în fiinţa noastră o frenetică aspiraţie către îndumnezeire.

        Ea este şi rămâne o stare sublimă de comuniune, de fuziune spirituală prin care conştiinţa celui ce se roagă într-un mod sincer se absoarbe într-un mod indescriptibil şi gradat în Cel Prea Înalt.

        Această copleşitoare stare de sintonanţă lăuntrică, inefabilă cu Dumnezeirea nu este doar ceva de natură intelectuală şi - tocmai pentru că este un mister - ea rămâne cel mai adesea inaccesibilă nu numai pentru filosofii, ci şi pentru savanţii în care nu s-a trezit fiorul mistic şi pare a fi ceva absurd pentru oamenii de ştiinţă materialişti.

        Fiind asemănătoare cu procesul tainic de revelare spontană a tot ceea ce este frumos, precum şi a iubirii, rugăciunea plină de aspiraţie frenetică şi sinceră către Dumnezeu nu cere nici o pregătire prealabilă şi nici cunoştinţe intelectuale cu totul aparte.

        Mai ales cei simpli şi care au o inimă pură Îl simt fulgerător pe Dumnezeu ori de câte ori Îl cheamă, într-un mod la fel de natural şi de familiar precum fiecare dintre noi simţim căldura Soarelui sau mirosul mirific al unei flori ce tocmai a înflorit.

        Totuşi, acest Dumnezeu misterios şi atotputernic, care este în permanenţă atât de prezent şi atât de aproape de toţi aceia care sunt deja capabili să-L iubească, parcă se ascunde de toţi ceilalţi, care au inima opacă şi care (deocamdată) sunt închistaţi sufleteşte.

        El pare să nu existe mai ales pentru aceia în care intuiţia nu s-a trezit, care nu ştiu să "înţeleagă" tainele firii decât cu mintea.

        Gândul sec, gol şi chiar cuvântul ce este spus fără trăire sunt aproape neputincioase în a-L descrie şi a-L face accesibil simţirii obtuze pe Dumnezeu.

        Iată de ce rugăciunea sinceră şi plină de o frenetică aspiraţie către Cel Prea Înalt îşi găseşte întotdeauna cea mai înaltă expresie într-un avânt intens, spontan şi plin de iubire ce străbate întocmai ca un fulger rătăcirile de tot felul sau întunecarea momentană a minţii.