Autor:     alte cărți de autor(i) Traducere: Simion Voicu Data apariţiei: ianuarie 2014 Număr de pagini: 160 Format: 13x22 cm ISBN: 978-973-111-426-2 35,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Cartea tainelor lui Enoh (2 Enoh)

        Vitalitatea continuă a tradiţiei enohiene de la finalul perioadei celui de-al Doilea Templu este bine ilustrată de Cartea tainelor lui Enoh (2 Enoh).

        2 Enoh reia multe dintre temele şi motivele din Cartea lui Enoh (1 Enoh), însă prezintă multe trăsături distinctive care îi conferă un caracter propriu.

        Linia narativă este clară şi puternică şi umple cu multă imaginaţie istorisirea biblică aflată la bază. Enoh, vorbind la persoana întâi, povesteşte cum în al trei sute şaizeci şi cincilea an al său a fost urcat la cer de către doi îngeri.

        Aceşti îngeri păzitori îl însoţesc prin şase ceruri, explicând lucrurile pe care le întâlnesc în fiecare dintre acestea. La marginea celui de-al şaptelea cer îngerii îl părăsesc şi Enoh e preluat de Gabriel sau, potrivit unei alte tradiţii, de Mihail, care îl urcă şi îl așează înaintea feţei Domnului.
        2 Enoh marchează o direcţie radical nouă: afirmă fără echivoc că Enoh a urcat la cer în trup şi că această urcare a avut ca rezultat transformarea sa fizică în înger.

        Afirmaţia că un om poate pătrunde cu trupul în lumea superioară era extrem de problematică în concepţia despre lume a iudaismului timpuriu.

        Cum putea corpul omenesc să îndure o astfel de călătorie? Din ce ar putea să trăiască? În ce fel putea Enoh să îndeplinească înaltul rol de scrib ceresc încă înconjurat de limitarile grosiere ale cărnii? Problema era mai mult decât una de ordin practic: era una profund teologică...
        Unii intelectuali evrei din perioada celui de-al Doilea Templu au ajuns să îl considere pe Enoh o figură centrală din istoria sacră. Aceştia i-au atribuit un corp important de doctrine revelate şi l-au ridicat la un statut care echivala şi chiar concura cu cel al lui Moise, legiuitorul Israelului.

        Ei au fost cei care au pornit o tradiţie ce a continuat să evolueze cu o vitalitate surprinzătoare până în Evul Mediu şi care a constituit o provocare neîntreruptă pentru paradigma mozaică dominantă a iudaismului.

        Ei au creat un personaj care, mergând dincolo de iudaism, a fost asimilat în creştinism, gnosticism şi islam, devenind unul din învăţătorii religioşi universali ai antichităţii târzii.

        Dintre toţi patriarhii biblici, Enoh, în pofida originilor sale obscure, s-a bucurat de una dintre cele mai ilustre reprezentări în mituri şi legende.