Autor: Marie Thirion alte cărți de autor(i)
Traducere:
Data apariţiei: mai 2015
Număr de pagini: 320
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-606-8560-18-2
|
|
|
|
 Prezentarea cărţii
De ce mi-e foame?
Pornind de la cele mai recente studii din sfera psihologiei, neurologiei sau a bolilor de nutriţie şi de metabolism, dr. Marie Thirion analizează mecanismele care stau la baza senzaţiei de foame, a plăcerii şi a saţietăţii, dar şi comportamentul pe care îl avem într-un anumit mediu nutriţional.
De la cea mai fragedă vârstă, experienţele alimentare ne cimentează fundamentul pornind de la care apare senzaţia de foame.
Cauzele îngrăşării şi ale obezităţii din Occident sunt mult mai profunde decât erorile dietetice individuale.
Argumentele aşa-zis ştiinţifice care vin să sprijine un anumit regim alimentar sau altul sunt extrem de simpliste.
În societatea în care trăim, una a abundenţei alimentare, trebuie să ne întrebăm permanent ce înseamnă să fii echilibrat (sau în ce constă dezechilibrul), astfel încât să ne adaptăm cât mai bine la modul de viaţă din zilele noastre şi la nevoile reale pe care le avem.
Prin faptul că înţelegem mai bine cine suntem, de ce şi cum mâncăm, această carte inovatoare ne invită să înţelegem totul despre foame, o pulsiune care ne ajută de altfel să trăim şi să ne dezvoltăm.
"Apetitul este un echilibru, dar nu unul înnăscut. Este un echilibru care se construieşte, se modifică, se dereglează şi se modifică din nou.
Bineînţeles, într-un mediu stabil, cu un program zilnic precis, el pare a fi definitiv dobândit. Însă, imediat ce are ocazia, corpul revine la vechile obiceiuri. De unde şi decepţiile ce au urmat atâtor diete eşuate.
Poate că, înţelegând mai bine diverşii parametri ai acestui echilibru şi numeroşii factori posibili ai dezechilibrului, vom ajunge să apreciem altfel foamea, această minunată pulsiune care ne face să trăim, să savurăm, să creştem şi să dăinuim..."
"Nu există soluţie satisfăcătoare nici pentru îmbătrânire, nici pentru moarte, nici pentru surplusul de greutate...
Aşadar, că suntem slabi, durdulii, dolofani sau mai mult de atât, haideţi să ne mişcăm muşchii, să ne îndreptăm mintea către pasiuni non-alimentare (prieteni, ieşiri, muzică, expoziţii, etc.), în loc să ne ducem direct la frigider, la ecran sau la sticla de whisky; să ne recăpătăm moralul, entuziasmul, bucuria de a trăi, elanul veritabil, chiar dacă îmbătrânim, chiar dacă viaţa e grea.
Să evităm, măcar pentru copiii noştri, dacă nu pentru noi înşine, să ne umplem golul existenţial mâncând."
|
