Autor: G. I. Gurdjieff alte cărți de autor(i)
Traducere: Cantemir Mambet, Cristian Mantaila, Cristina
Data apariţiei: ianuarie 2019
Număr de pagini: 435+407+427
Format: 16x23 cm
ISBN: 978-6-6-622-415-4
|
|
|
Prezentarea cărţii
Povestirile lui Belzebut către nepotul său
Orice scriitor poate să scrie la scara Pământului, dar eu nu sunt un scriitor oarecare. Aș putea eu, oare, să mă limitez pur și simplu la acest, în sens obiectiv, "meschin Pământ" al nostru?
Te rog, cititorule, să nu îți faci griji... sigur voi scrie și despre Pământ, însă cu o atitudine atât de imparțială încât însăși această planetă relativ mică și, de asemenea tot ceea ce se află pe aceasta, să corespundă cu acel loc pe care de fapt îl ocupă și pe care, chiar în conformitate cu propria ta logică sănătoasă la care ai ajuns, desigur mulțumită îndrumării mele, trebuie să îl ocupe în Mărețul Nostru Univers.
De fapt, două din ramurile științei la care erau conectate operele executate conștient de mâna omului în timpul perioadei babiloniene întâlniseră întâmplător, condiții favorabile și anumite elemente ale acestora trecuseră din generație în generație, fie conștient, datorită ființelor care erau însărcinate cu transmiterea acestora, fie în mod automat.
Una dintre aceste două ramuri a încetat recent să existe, însă cealaltă a ajuns, aproape fără nicio modificare, până la anumite ființe de azi. Este vorba despre cea ale cărei elemente au fost transmise sub numele de "dansuri sacre".
Și doar această ramură rămasă intactă încă din timpul ființelor savante babiloniene a permis unui număr foarte restrâns de ființe tri-cerebrale de acolo să cunoască, după ce le-a descifrat și învățat cu ajutorul anumitor munci conștiente, diverse informații profitabile pentru ființa lor.
Așa este omul obișnuit, de condiție medie - un sclav inconștient, aflat în întregime la cheremul unor scopuri de ordin universal, care nu au nimic de-a face cu individualitatea sa.
El poate trăi așa cum este, cât i-a mai rămas din viață, după care, ca atare, va fi distrus pentru totdeauna. Dar, în același timp, Marea Natură i-a dat posibilitatea să nu fie doar un instrument complet orb la cheremul acestor scopuri obiective de ordin universal.
El poate, în timp ce servește Acesteia și actualizând ceea ce i-a fost predestinat, dat fiind că aceasta este soarta oricărei creaturi care respiră, să muncească în același timp, în mod "egoist" și pentru el însuși, pentru propria sa individualitate.
Această posibilitate i-a fost dată și ea, pentru a servi scopului comun, deoarece pentru însuși echilibrul acestor legi obiective sunt necesari astfel de oameni, relativ eliberați.
Totuși, deși această eliberare este posibilă, este greu de spus dacă orice om are șansa să o atingă.
|