Vindecarea începe când ești pregătit

        Vindecarea nu este un eveniment singular. Poare începe cu un eveniment singular - de obicei cu o pierdere neaşteptată, care ne dă peste cap proiecţiile cu privire la viitor. Însă adevăratul efort de vindecare constă în a permite acestei perturbări să ne trezească dintr-o stare profundă de inconştienţă, astfel încât să ne eliberăm de identităţile pe care ni le-am asumat şi să începem să reconstruim, bucată cu bucată, adevărul despre cei care suntem meniţi să fim.
        Experienţele care catalizează vindecarea nu au rolul de a ne reface egoul rănit, ci, în majoritatea cazurilor, ne ajută să ne recunoaştem pentru prima dată egoul. Este un moment de reconciliere în care ni se cere să înţelegem că, după cum spunea Michael Murphy, bate la uşă o viaţă mai bună.
        Dacă nu răspundem acestei chemări, ea va continua să-şi facă simţită prezenţa în viaţa noastră, deseori prin intermediul unor tipare şi trăiri similare. Vom reveni în mod repetat la aceleaşi întrebări: „Cum se face că sunt tot aici?" sau „Cum am ajuns din nou în această situaţie?"
        Răspunsul este că apelul la trezire va apărea iar şi iar, până când mintea noastră subconştientă va fi de acord să se îmbarce în călătoria propriei noastre deveniri. Este un proces care ne permite să ne amintim adevărul perfect, întreg despre ceea ce suntem.
        Este o explorare care durează toată viaţa, întrucât grădina minţii noastre trebuie îngrijită în fiecare zi. La fel ca un copil, ea nu este pe deplin capabilă să-şi poarte singură de grijă. Viaţa cere ca în scaunul şoferului să se aşeze o variantă matură a noastră, care e înzestrată cu capacităţi superioare şi care ţine seama de viitor.
        Aceasta este o călătorie, pentru că vindecarea, fie ea fizică sau spirituală, nu decurge niciodată liniar şi constant. Înainte de a se extinde, viaţa se contractă; înainte de a face un salt înainte, se retrage. Este un act de echilibrare căruia nu trebuie să-i opunem rezistenţă, dimpotrivă: trebuie să-l îmbrăţişăm.
        Cu cât ne opunem mai mult, cu atât mai îndelung vom zăbovi asupra evenimentului sau asupra seriei de evenimente apărute în calea noastră ca să ne trezească, în loc să începem munca propriu-zisă, care este mai dificilă, dar infinit mai satisfăcătoare.
        Din multe puncte de vedere, călătoria vindecării nu reprezintă un capitol din povestea ta, ci schimbarea felului în care scrii întreaga carte. Este o transformare a modului în care trăieşti.
        În loc să fii dezamăgit că viaţa nu ţi-a îndeplinit toate aşteptările, îţi extinzi viziunea pentru a percepe toată magia, bucuria, admiraţia, suferinţa, pierderea, câştigul şi contrastul care alcătuiesc natura umană perfectă şi imprevizibilă.