Autor: Evan Thompson    alte cărți de autor(i) Traducere: Oana Zamfirache Data apariţiei: decembrie 2021 Număr de pagini: 456 Format: 15x23 cm ISBN: 978-606-44-0958-4 75,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Trezirea, visarea, existența

        Ideea centrală a acestei cărţi este că sinele este un proces, nu un lucru sau o entitate. Sinele nu este ceva în afara experienţei, ascuns undeva în creier sau pe un tărâm imaterial. Este un proces experienţial, supus în mod constant schimbării. În cadrul procesului de conştientizare, punem în scenă un sine care apare şi dispare în funcţie de modul de conştientizare.
        Când suntem treji şi facem o muncă manuală, punem în scenă un sine corporal care este angrenat în mediul înconjurător. Dar acest sine corporal se retrage, dacă ne implicăm într-o muncă intelectuală. Când suntem cu mintea aiurea, sinele imaginat din trecut sau din viitor pune stăpânire pe sinele din momentul prezent.
        Când suntem pe punctul de a adormi, simţul sinelui se diminuează. Imaginile se perindă şi devenim din ce în ce mai absorbiţi de ele. În această stare numită hipnagogică, limitele dintre sine şi non-sine par să se destrame.
        În vis, sentimentul că suntem un sine distinct cufundat în lume reapare. Avem experienţa visului din perspectiva sinelui din el, sau a ego-ului din vis. Deşi lumea din vis există doar în calitate de conţinut al conştiinţei noastre, ne identificăm sinele doar cu o porţiune din aceasta - ego-ul din vis în jurul căruia se centrează experienţa lumii onirice şi care se prezintă ca locus al conştiinţei.
        Uneori însă se întâmplă altceva. Ne dăm seama că visăm, dar în loc să ne trezim, continuăm să visăm, ştiind că visăm. Experimentăm ceea ce se numeşte vis lucid. Este un tip diferit de conştientizare, care observă starea onirică. Indiferent de ceea ce se întâmplă în vis, indiferent de formele pe care le ia ego-ul nostru în vis, este clar că toate acestea nu sunt altceva decât conştientizarea faptului că visăm. Nu ne mai identificăm cu ego-ul din vis - eul visat - căci simţul sinelui include şi sinele care visează - eul ca visător.
        În mod similar, când medităm în starea de veghe, putem observa faptul că suntem conştienţi şi să urmărim procesele senzoriale şi mintale care se produc în câmpul conştiinţei noastre. Putem să urmărim şi felul în care ne identificăm cu unele dintre ele ca fiind "noi" sau cum ni le apropriem pe unele dintre ele ca fiind "ale noastre".
        De obicei, pierdem această abilitate de a fi conştienţi când adormim. O recăpătăm într-un mod intens când avem un vis lucid. Unele tradiţii filozofice şi de meditaţii indiene şi tibetane pretind că putem recupera această stare de mindfulness chiar şi în timpul somnului adânc, fără vise. Dacă este adevărat, atunci conştiinţa noastră trebuie să fie mai mult decât conţinuturile mintale din timpul stării de veghe sau din starea onirică.
        Conform tradiţiilor yoghine indiene, care, înţelese în sens larg includ budismul, putem distinge trei aspecte ale conştiinţei. Primul aspect este conştientizarea, comparată adesea cu o lumină care scoate la iveală acel ceva spre care este îndreptată. Cel de-al doilea aspect este acel ceva iluminat de lumină, adică orice se întâmplă să conştientizăm de la o clipă la alta. Cel de-al treilea aspect este felul în care experimentăm aceste conţinuturi ale conştiinţei drept "eu", "mine", "al meu".
        Prin urmare, ca să înţelegem modul în care ne punem în scenă sinele, trebuie să înţelegem trei lucruri - natura conştientizării, distinctă de conţinuturile ei senzoriale şi mintale, procesele corporale şi mintale care produc aceste conţinuturi şi felul în care aceste conţinuturi ajung să fie experimentate ca sine.