Autor: Tim Cantopher    alte cărți de autor(i) Traducere: Diana Ciornenschi Data apariţiei: iunie 2022 Număr de pagini: 208 Format: 13x20 cm ISBN: 978-606-33-8964-1 65,00lei Comandă prin telefon: vodafone 0723.543279 Telegram Grup

Boala depresivă - blestemul celor puternici

       "O, nu! E luni dimineaţă! Nu vreau să mă trezesc! E prea devreme, săptămâna e prea lungă, am prea multe de făcut şi am nevoie de o vacanţă. Mă simt atât de deprimat!"
       Fiecare zi de luni începe aşa şi refuz să mă trezesc până nu constat că sunt în întârziere, dar după un timp mă ridic morocănos din pat şi-mi încep săptămâna. Nu am agreat niciodată zilele de luni şi de fiecare dată îmi ia ceva până mi se îmbunătăţeşte starea de spirit. Nu e vorba că nu-mi place munca mea; îmi place chiar foarte mult. Dar îmi place mai mult să mă odihnesc şi să mă recreez, iar luni dimineaţă simt că următoarea ocazie pentru a mă bucura de aceste plăceri este extrem de îndepărtată.
       Fiecare s-a confruntat la un moment dat cu accese de dispoziţie proastă, iar unii consideră că toată lumea a suferit de depresie. Dar nu e chiar aşa sau, cel puţin, nu au suferit de depresie clinică sau de boală depresivă.
       Adevărul este că depresia clinică este o boală îngrozitoare, despre care majoritatea dintre noi, slavă Domnului, nu ştim nimic. Este una dintre multele probleme cu care se confruntă cei care suferă de această boală: lumea-i priveşte cu subînţeles şi spune: "O, da, şi eu am fost deseori deprimat. Cel mai bine e să te aduni şi să îţi ocupi timpul cu ceva."
       Nu, nu ai avut niciodată depresie, aşa că nu mai înrăutăţi lucrurile prin sfaturile tale prost informate. Dacă vrei cu adevărat să ajuţi, încearcă să înţelegi că persoana care se confruntă cu această boală trece printr-o suferinţă îngrozitoare.
       Printre descrierile care m-au impresionat despre boala depresivă se numără: „E ca şi când ai cădea într-o fântână fără sfârşit; întunericul te înconjoară, iar micul cerc de lumină se diminuează tot mai mult, până când dispare cu totul" şi „Înseamnă să fii captiv în iad, fără vreo alinare, fără izbăvire şi fără speranţă". Ce mai dimineaţă de luni! Dacă şi cei din jur ar înţelege enormitatea acestei trăiri, cel care suferă de depresie nu s-ar mai simţi atât de singur. Iar asta ar însemna mult pentru el.
       O parte din problemă ţine de denumire. Depresia duce cu gândul la ceea ce simt într-o dimineaţă de luni, dar realitatea este de fapt cu totul alta. Una dintre ele este o tulburare a dispoziţiei destul de minoră şi de trecătoare, în timp ce cealaltă este o boală serioasă, care provoacă o suferinţă în-grozitoare.
       Când sunt într-o dispoziţie mai expansivă, mi-ar plăcea să o numesc „boala lui Cantopher", pentru că sună ca o afecţiune foarte gravă, dar cred că, dacă aş face asta, colegii mei s-ar gândi că am fost cuprins de mania grandorii. Ideea de bază este însă una esenţială: pentru a te recupera după această boală, trebuie în primul rând să înţelegi că este o afecţiune.
       Există multe sfaturi inutile la care sunt expuşi cei care suferă de boala depresivă. Cel mai comun, şi probabil şi cel mai îngrozitor, este: „Vino-ţi în fire!" Dacă aş avea un dolar de fiecare dată când i s-a spus asta unui pacient de-al meu, aş fi Bill Gates. Şi e atât de inutil!
       Dacă bolnavul ar fi putut să-şi vină în fire, ar fi făcut-o cu mult timp în urmă. Aşa cum o să citeşti mai departe, nu e genul de persoană care să fugă din faţa provocărilor. Şi, în orice caz, care a fost scopul unui asemenea sfat minunat? Chiar crezi că o să-şi ducă mâna la tâmple şi o să icnească: „Vai, mulţumesc mult, nu mă gândisem la asta! Slavă Domnului că mi-ai spus-o tu; o să-mi vin în fire şi apoi totul o să fie bine?" Mă îndoiesc.
       Ai grijă, sfatul tău poate să doară şi, mai mult, chiar să facă rău. E mai bine să nu oferi deloc sugestii, dacă nu eşti sigur pe ce spui. Înţelegerea, răbdarea şi simpatia sunt mai preţioase chiar şi decât sfaturile bine informate.
       Ironic este că deseori prietenii cei mai apropiaţi şi rudele dau cele mai proaste sfaturi. Au intenţii bune şi se bazează pe propriile experienţe. „Haide, adună-te, găseşte-ţi mai multe hobby-uri, fă-ţi mai mulţi prieteni, ieşi mai des afară, lasă-mă să-ţi arăt cum să te distrezi."
       Dacă urmezi acest sfat, deşi pare unul de bun-simţ, starea ta o să se înrăutăţească semnificativ. Dar, bineînţeles, nu doar cei din jur provoacă probleme prin ignoranţa lor faţă de boală, ci şi bolnavii înşişi. Am văzut deseori pacienţi care se tratează cu o asprime pe care nu ar manifesta-o niciodată faţă de altcineva.
       Vinovăţia şi dispreţul de sine sunt într-o anumită măsură un simptom al bolii, dar în acelaşi timp o şi provoacă. Aşa că nu te mai condamna pentru că ai această boală şi nu mai spune despre tine lucruri pe care nu le-ai spune despre altcineva.